Istoric
 

Sa ne intoarcem cu gandul inapoi, in jurul anului 1945. Una din zonele Brasovului de-atunci era si cea a transportului, amplasata in partea de nord-est a vetrei orasului fiind cuprinsa intre zona industriala de nord-est si cartierele rezidentiale, Garii (este vorba despre gara veche a Brasovului, gara de astazi construindu-se mai tarziu) si Timis-Triaj si se extindea tentacular de-a lungul liniei ferate Brasov - Sf. Gheorghe. Aici erau grupate cele mai importante unitati ale nodului feroviar Brasov cu serviciile aferente. La sfarsitul razboiului, in 1945, in acest cartier mai existau cateva intreprinderi: Rafinaria de petrol, Gara calatori (azi a ramas doar o cladire - fosta cladire cu birourile garii- care s-a transformat in locuinte) si Atelierele CFR. Elementul caracteristic care a aparut in acea perioada de dezvoltare demografica l-a constituit concentrarea populatiei in orase, deci si in Brasov, ca urmare a migratiei definitive a unei parti din populatia sateasca spre centrele industriale, cu tendinta de stabilire treptata in apropierea locului de munca.
 
  Astfel s-a simtit nevoia construirii de locuinte noi precum si refacerea celor vechi. Au aparut Pavilioanele CFR de pe strada Dobrogea si cele din Triaj, acestea fiind primele constructii de locuit din Brasov, locuinte facute din fondurile statului. Odata cu marirea numarului de locuitori din cartier, s-a simtit nevoia scolarizarii copiilor acestora si a unei intense munci de alfabetizare a muncitorilor din Gara CFR, Automotoare, Atelierele CFR si cartierul CFR cu o intindere pana in Craitar. In aceste conditii Ministerul Instructiunii Publice a aprobat deschiderea scolilor in cartierele muncitoresti cu subventionarea lor de catre unitatile economice mari. In cartierul de nord-est al orasului, ia fiinta prima data o scoala: Scoala Nr. 13 CFR care incepe sa functioneze de la 1 septembrie, in cladirea cu nr. 24 de pe strada Ilie Pintilie. Era o casa de locuit, eliberata si pusa la dispozitia scolii, scoala subventionata de Regionala a IV-a CFR.
 

In 1946 se trece la construirea unui nou local de scoala, local ce a fost dat in folosinta in toamna anului 1947, pe strada Ilie Pintilie nr. 30 (astazi -strada Harmanului) Sumele banesti pentru construirea noului local de scoala au fost alocate din fondul de stat si al Regionalei a IV-a CFR.La constructia noii cladiri au participat in mod direct parintii elevilor si chiar elevii din clasele mai mari (munca manuala patriotica).S-au remarcat in aceasta activitate parinti ca : Ciochia Petre, Pall Anton, Dragomir Ioan, fosti muncitori la Atelierele CFR. Cladirea a fost construita din caramida. In anul urmator - 1948 - cand a avut loc reforma invatamantului- scoala a functionat cu 7 clase elementare obligatorii. In acei ani Scoala Generala Nr. 13(azi Scoala Gimnaziala Nr. 8), a fost una din scolile cu cel mai mare numar de elevi din oras. Fiind construita in cartierul CFR, cu sprijinul Regionalei a IV-a CFR, cursurileacestei scoli au fost frecventate mai ales de copiii ceferistilor, doar 20% fiind copiii celorlalti locuitori ai cartierului. Scoala Nr. 13 de pe strada Ilie Pintilie a scolarizat copiii din cartierul care incepea de la intreprinderea -Strungu (Hidromecanica) si pana la marginea orasului, in Craitar. Raza de cuprindere a copiilor la scoala era foarte mare.  
  Datorita marii aglomerari scolare s-a simtit nevoia unui alt local de scoala pentru a-i putea scolariza pe toti copiii. Astfel in acelasi an, 1948, ia fiinta, intr-o casa particulara de pe str. Bernat Andrei nr.3 din Craitar, o scoala de 4 clase care apartinea tot de Scoala Nr. 13. Absolventii acestei scoli au fost indrumati spre o scoala profesionala de pe langa Depoul CFR fiind pregatiti pentru munci specifice CFR-ului. Odata cu construirea localului in 1947, se trece la alfabetizarea cetatenilor din cartier. In acest scop au fost numite trei cadre didactice pe langa colectivul scolii care au avut numai sarcina de alfabetizare a populatiei adulte din zona. Aceste cadre , ziua se deplasau acasa la cei inscrisi pentru a-i pregati, sau in intreprinderile din cartier, pentru depistarea nestiutorilor de carte, organizand, in ore speciale, pregatiri de alfabetizare. Sambata seara se prezentau la cursurile din cadrul scolii.
 
Acesti neobositi slujitori ai scolii au reusit sa invete carte sute de analfabeti, lumina cartii patrunzand in toate casele cartierului. Au ajutat intreprinderile din cartier sa aiba o mana de lucru mai bine calificata, care a putut apoi sa urmeze cursuri de calificare sau scoli pentru insusirea unor meserii noi. Scoala de pe str. Ilie Pintilie nr. 30 din 1954 pana in 1959, se va numi Scoala Nr. 9 . Din toamna anului 1959, primeste numele de Scoala Generala Nr. 8. Cand, in 1962, s-a trecut la generalizarea invatamantului obligatoriu de 8 ani, la Scoala Generala Nr.8 s-a sarbatorit si darea in folosinta a noului local de scoala. Pentru construirea acestui local, fiecare familie care avea copii la Scoala Generala Nr. 8 a prestat cate 30 de ore de munca patriotica: La acest proiect au lucrat si cadrele didactice alaturi de constructori si de zidari. S-au evidentiat cadre didactice ca: Florescu (Oprea) Eleonora, Holohan Mihai, Gheorghe Aneta, Chiriac Octavia, Ivan Hortensia, Stanescu Gheorghe, Muntean Fira, Munteanu Maria, Udrea Valentina, Hukubei Casuca care au muncit toata vara pe santierul scolii fiind un exemplu insufletitor pentru parintii care ajutau la ridicarea noului local.  
  Cu mult entuziasm, au participat si elevii, dand caramida din mana-n mana, carand materiale de constructii cu targa si cu roaba. De mentionat este faptul ca Trustul de Constructii a asigurat santierul cu specialisti, mana de lucru fiind asigurata de viitorii beneficiari, care au asigurat de asemenea si curatenia, mobilarea si amenajarea noului local de scoala. La 1 septembrie 1962, in cadrul unei mari serbari a fost taiata panglica inaugurala a noului local de catre Inspectorul General al Inspectoratului Judetean Brasov, Georgescu Elena. 15 septembrie 1962.
 
Cursurile incepeau intr-o cladire noua cu trei nivele, cate o intrare la cele doua capete ale cladirii si una centrala dinspre zona cu verdeata a curtii scolii. La subsolul cladirii a fost instalata centrala termica care functiona pe gaz metan. La parterul cladirii se afla sase sali de clasa, doua incaperi pentru birourile directorilor si una pentru secretariat. Langa secretariat se gaseste o boxa in care a fost depozitata arhiva. La cele doua capete ale cladirii, spre iesire, au fost construite grupuri sanitare. Etajul I era alcatuit dintr-o sala pentru cancelaria profesorilor, 5 sali de clasa, un laborator pentru stiintele naturale, un laborator de chimie prevazut cu o incapere de pastrare a materialului didactic, (laboratorul avea si un laborant), un cabinet de geografie. Mai exista o incapere ca magazia scolii si o incapere pentru sediul organizatiei de baza PCR. Al II-lea etaj a fost prevazut cu un cabinet de stiinte sociale, unul de limba romana, laboratorul de fizica cu o anexa pentru material didactic. Una dintre sali a fost amenajata ca si cabinet de muzica fiind inzestrata cu o pianina. Tot la acest etaj mai erau trei sali de clasa si Camera Pionierilor. Doua incaperi au fost destinate cabinetelor medicale - unul de stomatologie si unul de medicina generala.Aici lucrau un medic stomatolog si doua asistente. Acoperisul cladirii era din placi prefabricate. In ultimii ani a fost inlocuit de un acoperis de tabla care ofera si spatiu de depozitare (pod).  
  Localul vechi al scolii (cladirea mica/corpul B) a primit destinatii speciale. Din primele doua sali de clasa s-a amenajat sala de sport prin daramarea peretelui despartitor. Alte doua sali au fost transformate in ateliere scolare; unul pentru fete, unul de lacatuserie pentru baieti, iar holul mare rotund a fost amenajat pentru atelierul de tamplarie. Alte doua sali, prin daramarea peretelui despartitor dintre ele, au folosit la amenajarea bibliotecii. Biblioteca era prevazuta de multe rafturi pentru a putea incapea cele peste 14000 de volume din dotare, precum si patru masute cu cate patru scaune. Acesta parte a salii bibliotecii era sala de lectura. Din 1962, primul local in care a functionat Scoala Elementara de 4 ani Nr.13 a fost destinat Gradinitei Nr.23 (pana nu de mult - cladirea verde de langa scoala, cea in care functiona si Dispensarul medical Nr. 12) Scoala Nr. 7 (fosta Scoala Generala Nr.18), cu limba de predare maghiara a fost unificata cu Scoala Generala Nr.8 in anul 1963, in anul unificarii si in anii care au urmat, institutia desfasurandu-si activitatea in trei corpuri si anume: cladirea noua, cladirea veche si localul fostei Scoli Nr.7 . In anii aceea invatau in cele trei localuri peste 2000 de elevi, inclusiv Liceul seral, la care invatau muncitorii ce-si desfasurau activitatea in cadrul Regionalei CFR. Ca numar de elevi, Scoala Generala Nr.8 a ocupat primul loc pe regiunea (judetul) Brasov.

In prezent, Scoala Gimnaziala Nr. 8 are aproximativ 900 de elevi si un colectiv de cadre didactice dedicat si profesionist care muncesc pentru obtinerea performantelor si mentinerea renumelui institutiei la un nivel ridicat in comunitate.
  Back